Data: 02-06-2019
Dreptul de a te recăsători (2)
A lua soția cuiva care este în viață este un lucru ilegitim în fața lui Dumnezeu. Bărbatul în cauză ia ceva ce nu-i aparține, și așa ceva constituie un păcat grav în fața lui Dumnezeu.
Știu că că există oameni care vor să ia totul de la viață, căci pentru ei viața se rezumă doar la ceea ce trăiesc acum pe pământ ("Să bem și să mâncăm totul astăzi, căci mâine vom muri!", nu-i așa?). Și, într-o anumită privință, au dreptate, căci Biblia, într-adevăr, vorbește despre oameni care nu vor invia niciodată. -
Dacă ai făcut o promisiune și te-ai dus în fața altarului ca s-o întărești înaintea lui Dumnezeu, atunci ține-te de ea și respectă-ți promisiunea sfântă, chiar dacă ea ar putea fi, temporar, în defavoarea ta. Nu uita că promisiunea ta a fost făcută într-un cadru solemn și a fost o declarație de dragoste NECONDIȚIONATĂ, și pe viață!
• Dumnezeu este martor între tine și soțul tinereții tale față de care te comporți acum... așa cum te comporți, deși el este tovarășul tău de viață și soțul legământului tău.
• Dacă acum faci loc în viața ta unui individ care, și el, a ales să nu respecte ceea ce pretinde Dumnezeu de la căsătorie, atunci să nu aștepți vreo binecuvântare din partea Lui, ci doar ceea ce ar putea veni potrivit atitudinii tale.
• Cineva a spus: "Dumnezeu ne-a lăsat viața ca să o trăim". Dacă ești de acord cu asta, înseamnă că trebuie să fii de acord și cu faptul că "ne-a lăsat viața ca să o trăim", dar așa cum a stabilit El - Cel despre care spui că ne-a lăsat viața ca o trăim, nu cum consideră fiecare în parte". Căci și homosexualii vor spune că "Dumnezeu ne-a lăsat viața ca să o trăim".
§ «NIHIL SINE DEO»
† „Soția să nu se separe* de soțul ei. Dacă totuși se separă*, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul ei, iar soțul să nu-și părăsească soția.” - [1 Corinteni 7:10,11]
† „O femeie căsătorită este legată prin lege de soțul ei cât timp el este în viață, [...] dacă ea ar ajunge să fie a altui bărbat cât timp îi trăiește soțul, ar fi numită adulteră.” - [Romani 7:2,3]
† „[...] cine se căsătorește cu o femeie divorțată comite adulter.” - [Matei 5:32]
§ PRINCIPII BIBLICE CU PRIVIRE LA CĂSĂTORIE
Există situații în care divorțul chiar se impune pentru a proteja membrii familiei de un soț care este violent verbal și fizic, sau care refuză să se grijească de necesitățile familiei, deși el este apt fizic și mintal. O soție aflată într-o astfel de situație poate să divorțeze de un astfel de soț, dar va fi obligată "să ramână necăsătorită sau să se împace cu soțul ei". Pe perioada divorțului, fiecare dintre cei doi soți sunt obligați să se abțină de la legături cu un alt partener așa încât să-l poftească și să ajungă împreună la relații intime, altfel, cel care greșește în acest mod este vinovat de adulter - lucru care-l îndreptățește pe celălalt partener să se recăsătorească cu altcineva. Deci fiecare dintre cei doi soți trebuie să rămână curați în fața lui Dumnezeu pe perioada separării* lor. Soția care a ales să divorțeze de soțul ei din motivele arătate nu trebuie să prelungească peste măsură această separare*, ci trebuie "să se întoarcă la soțul ei", dacă el s-a căit sincer pentru faptele lui și a dovedit temeinic că și-a revenit și a devenit ceea ce trebuie să devină în toate privințele. Dacă în ciuda revenirii soțului ei, ea refuză să-l primească, este evident că o face din motive egoiste, demonstrând, de această dată ea, că a speculat o situație care i se pare favorabilă - o situație în care se complace și găsește astfel "motiv" de a se sustrage de la îndatoririle ce-i revin ca soție. O astfel de atitudine îl poate împinge pe soțul în cauză la adulter, dacă el nu reușește să-și țină sub control impulsurile sexuale. De un astfel de păcat ar putea fi vinovați ambii soți. Un soț divorțat va trebui să facă tot ce-i stă în putință ca să placă din nou soției lui, căci este motivat în primul rând de iubirea pe care i-o poartă, apoi de conștiința care apasă pe umerii lui și de dorința firească de a fi din nou împreună cu ea, așa cum au fost la început. Soțul afectat de infidelitatea soției este îndreptățit să divorțeze, DAR NU ESTE OBLIGAT S-O FACĂ. Dacă el hotărăște s-o ierte pentru greșala comisă și să o iubească în continuare (dovadă clară de iubire sfântă autentică, bazată pe iertare şi înţelegere [Pentru lămurire, vezi cartea biblică `Osea`.]) și să continue căsnicia alături de ea, o poate face. La fel stau lucrurile și în cazul soției, când soțul s-a dovedit infidel.
După cum vedem, prevederile Bibliei cu privire la căsătorie și divorț NU SUNT DELOC RIGIDE și nici interpretabile, cum afirmă unii oameni neavizați și care vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosc.
Am folosit un numar limitat de versete, dar semnificative pentru cazurile cele mai des întâlnite în viața cotidiană.
Tot ceea ce am scris aici este valabil DOAR pentru cei care și-au propus să respecte prevederile Bibliei cu privire la căsătorie - Cartea Sfântă pe care mulți au jurat în fața lui Dumnezeu că vor fi alături de partenerul lor de cununie până la sfârșitul vieții lor.
Pe siteu-rile de socializare cu orientare matrimonială întâlnim tot felul de femei divorțate. Din experiența mea acolo: Majoritatea divorțurilor declarate pe acele site-uri sunt ACTE DE TRĂDARE AUTENTICĂ, iar persoanele în cauză ar trebui să aibă în vedere că fapta lor este echivalentă cu a-L minți pe Dumnezeu. Socializarea, și ea, rămâne acolo o speranță deșartă, chiar și pentru persoanele care și-au creat un cont acolo doar în acest scop. Anumite femei se consideră "văduve", argumentând că bărbatul lor ar fi mort pentru ele, deși el este în viață și cât se poate de viu. Cele cărora le-a murit soțul după divorț pozează acum în femei "văduve", dar acestea să nu se mai considere văduve, căci moartea soțului lor le-a găsit divorțate. Deci ele rămân `femei divorțate` în continuare, pentru că așa le-a prins evenimentele. Nu degeaba spune Biblia: "Mâniați-vă, dar nu păcătuiți! Să nu apună soarele peste mânia voastră." - [Efeseni 4:26]
#