Ce este `Paștele`?
Paștele este o sărbătoare evreiască prin care se comemorează eliberarea israeliților din sclavia egipteană. Israeliții au fost eliberați din Egipt de către Dumnezeu prin Moise și Aaron în 1513 î.e.n. După eliberarea lor, Dumnezeu a poruncit israeliților să comemoreze anual acel eveniment important în a 14-a zi a lunii evreiești Abib, numită mai târziu Nisan, care este prima lună din calendarul ebraic. În prima lună, în a paisprezecea zi a lunii, între cele două seri, este Paștele Domnului^#. - [Leviticul 23:5]

De ce se numește `Paște`?
În ebraică, termenul `Paște` înseamnă "a trece peste". Este vorba despre evenimentul în care Dumnezeu a adus nenorocirea asupra tuturor întâilor născuți din Egipt, dar i-a cruțat pe cei care au respectat porunca lui Dumnezeu dată prin Moise - aceea de a stropi cu sângele unui miel sau al unui ied ușorii ușii și partea de sus a ușii de la intrarea în casă și de a nu ieși afară din casă până dimineața. - [Exodul 12:21,22] Sângele vă va servi drept semn pe casele în care veți fi. Eu am să văd sângele și am să trec pe deasupra voastră, iar plaga nimicitoare nu va veni peste voi când voi lovi țara Egiptului. - [Exodul 12:13] Când această urgie anunțată a venit peste Egipt, toți întâii născuți din țara Egiptului au murit: de la întâiul născut al faraonului, care stă pe tronul lui, până la întâiul născut al servitoarei care stă la râșniță și până la toți întâii născuți ai animalelor.

Cum era stabilită data celebrării `Paștelui`?
Paştele se ţinea anual, în a 14-a zi a lunii Nisan, după calendarul ebraic. Echinocţiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea, a constituit momentul de referință pentru stabilirea acestei date. Cea mai apropiată zi cu lună nouă de echinocţiul de primăvară era considerată prima zi a lunii calendaristice nisan.

Ce semnificație are `Paștele` pentru anumite religii din zona noastră?
În zilele noastre, Paștele este cea mai importantă sărbătoare celebrată de creştini și semnifică învierea lui Isus Cristos. Această sărbătoare este asociată cu tot felul de obiceiuri și obiecte: de la ouă roșii și iepurași vopsiți în diferite culori, până la pui de găină abia ieșiți din ou, lucruri care n-au nicio legătură cu Isus Cristos, ci sunt, mai degrabă, obiceiuri păgâne, menite să-l distragă pe om de la adevărata semnificație a Paștelui.

`Sărbătoare` sau `Comemorare`?
Una este să sărbătorești și altceva este să comemorezi. `Comemorarea morții lui Isus Cristos` este numită în Biblie și "Cina Domnului", așa cum se arată în [1 Corinteni 11:20]: Când vă întruniți deci în același loc, nu puteți să mâncați cum se cuvine cina Domnului. Isus Cristos a instituit data comemorării morții sale în noaptea Paştelui evreiesc din 33 e.n., care este a 14-a zi a lunii Nisan din calendarul ebraic. Această zi începe seara, după apusul soarelui.

Conform Bibliei, Paștele după legea evreiască nu mai trebuie ținut, deoarece Isus Cristos a stabilit cu totul altceva în seara zilei când el a sărbătorit ultimul lui Paște pe pământ cu ucenicii săi. Este adevărat că el l-a sărbătorit după legea evreiască, căci Legea dată evreilor era încă în vigoare. Dar în [Romani 10:4] apostolul Pavel arată că: "Cristos este sfârșitul Legii.".

De ce este imperios necesar ca fiecare dintre noi să participăm la acest eveniment îl deducem din [1 Corinteni 11:23-26], unde găsim scris: Căci am primit de la Domnul ceea ce v-am și transmis: că Domnul Isus, în noaptea în care urma să fie trădat, a luat o pâine și, după ce a adus mulțumiri, a frânt-o și a zis: „Aceasta reprezintă corpul meu, care este dat pentru voi. Continuați să faceți lucrul acesta în amintirea mea“. După ce a luat cina, el a făcut la fel și cu paharul, zicând: „Paharul acesta reprezintă noul legământ, pe baza sângelui meu. Continuați să faceți lucrul acesta în amintirea mea, ori de câte ori îl veți bea“. Fiindcă, ori de câte ori mâncați această pâine și beți acest pahar, continuați să vestiți moartea Domnului până când sosește el. Acest "nou legământ" la care a făcut referire Isus Cristos stabilește că iertarea păcatelor noastre nu mai depinde de respectarea lucrărilor Legii (vechiul legământ), ci de manifestarea credinței în jertfa de răscumărare pe care Isus Cristos a dat-o pentru salvarea noastră de la moartea eternă. Deci, Isus Cristos a plătit cu sângele lui prețul păcatului nostru pe care l-am moștenit de la primii părinți, Adam și Eva, și care ne duce la moarte pe toți.

De ce trebuie să comemorăm moartea lui Isus Cristos?
Pentru că așa a stabilit Isus Cristos: Continuați să faceți lucrul acesta în amintirea mea. - [1 Corinteni 11:25-26] Participarea noastră la comemorarea morții lui Isus Cristos reprezintă o manifestare a credinței noastre și demostrăm prin aceasta considerația pe care noi o avem față de jertfa pe care El a dat-o pentru salvarea noastră. Cum ar fi ca cineva să facă pentru tine un mare sacrificiu personal și te salveze dintr-un mare necaz, iar tu să nu-i acorzi ulterior nici cea mai mică atenție? Nu faci așa ceva nici față de un om obișnuit pentru o faptă care nu e de dimensiunea gestului lui Isus Cristos. Atunci cum am putea să-l igonorăm pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care și-a dat viața pentru fiecare dintre noi ca să ne salveze din groapa adâncă a morții?

Cine are dreptul să se împărtăşească din pâine şi din vin?
Numai membrii noului legământ, adică cei care au speranţa de a merge la cer. Cine sunt ei? Ei sunt cei incluşi în legământul pentru un Regat cu Isus. - [Romani 8:16] Așadar, oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului în mod nedemn va fi vinovat cu privire la corpul și sângele Domnului. Mai întâi, fiecare să se examineze cu atenție dacă într-adevăr corespunde, și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar. Fiindcă cel ce mănâncă și bea își mănâncă și își bea propria condamnare dacă nu discerne corpul. - [1 Corinteni 11:27-29] Așadar, nu oricine poate să se împărtășească din pâinea și din vinul prezentate ca simboluri ale corpului și sângelui vărsat de Isus Cristos pentru salvarea noastră, ci doar acele persoane care au primit de la Dumnezeu prin spiritul sfânt acest drept.

Autor:

#